Rasaritul.

aspiram spre fericere , spre perfectiune , spre absolut . parca eram intro gaura neagra fara de sfarsit . un infinit care a durat mai putin de o fractiune de secunda . parca toti fluturii mici negri cu pete argintii ma trageau in acel intuneric profund . totul parea acum mai linistit ca orice alta clipa din viata mea . am descoperit ca eram afundata adanc in tainele gandirii , undeva in spatele usii jurnalului nescris. aveam sa aflu raspunsurile la multe din intrebarile care ma framantau de multa vreme . cufarul in care erau inchise toate tainele , granita dintre puritatea absoluta si intunericul profund insfarsit am gasit cheia intelepciunii in oceanul nedrptatii si am reusit sa ajung in adancul inimii mele . acolo am descoperit ca nimic nu e ceea ce pare si ca totul e un fel de domino . influenta celor din jur cade asupra noastra iar influenta noastra cade asupra celor din jur . un fel de nu stiu cum sa spun.... e ceva ce nu pot descrie nici macar vag . o secunda a fost de ajuns sami tulbure gandirea , sa spulbere momentul de tacere. a sunat telefonul . erai tu !