Era o seara linistata de vara[ ....]
vineri, 15 octombrie 2010
Fata din OGLINDA .
Era o seara linistata de vara . Ea era inchisa intr-o camera de multa vreme . In fiecare noapte in jurul orei 2-3 se pieptana uitandu-se in oglinda . Devenise obisnuinta sa faca acest lucru in acea incapere in care erau doar ea oglinda si patul . Privea pe geamul intrdeschis catre stele si se gandea la tot ce a facut si daca va mai putea vreodata fi la fel . Mii de ganduri . Nu primea vizite prea des si se bucura atunci cand cineva venea pe la ea . Statea acolo contra vointei ei si cu toate ca isi dorea sa plece de acolo asta nu depindea de ea . Timpul trecea foarte greu parca acum mai greu ca nici o data . Secundele pareau mintue , minutele pareau ore , orele pareau zile , zilele pareau saptamani iar saptamanile luni . Totul era scufundat intr-o liniste coplesitoare . Singurele sunte care se auzeau in acea incapere erau bataile inimii ei . Timpul parea ca se scurge si mai greu . Parca nisipul din clepsidra se blocase acolo si nu mai curgea , nu mai curgea , parca totul era blocat in timp . Gandurile ei zburau din acea incapere ca pasari libere in albastrul cer . Gandurile zburau si nu ajungeau nicaieri . Ramaneau doar niste ganduri . Ziua si noaptea erau la fel de monotone , parca albul zilei se preschimbase in gri iar negrul noptii se preschimbase si el in gri . In acea incapere nu exista bucurie dar nici tristete , nu existau noapte si zi . Era ceva ce pe deoparte ii facea bine iar pe de alta parte ii facea rau . Era o incapere in care propriile-i deczii erau neinsemnate . Totul era scufundat intr-o mare de intrebari fara raspuns . In acea incapere totul era lipsit de insemnatate . Gandurile ramaneau ganduri iar imaginatia ramanea imaginatie . Ea continua sa se uite in fiecare noapte timp de ore intregi in oglinda si sa se pieptene . Oglinda reflecta sentimentele ei in toata incaperea . Cu toate acestea incaperea ramanea la fel de linistita . Acea liniste apasatoare nu era ceea ce parea . Acea liniste apasatoare era o perdea ce acoperea acea incapere . In acea incapere puteai vorbii cu peretii . Peretii te ascultau dar in zadar asteptai raspunsul lor . Pe masura ce trecea timpul acei pereti deveneau tot mai marcati de trecerea timpului , ingalbenind la fel ca frunzeletoamna .Culoarea lor alba se preschimba intr-un crem galbui cu fiecare zi ce trecea . Timpul trecea ... totul era atat de sobru incat ea is imagina ca nu va putea vreodata iesi din oglinda. Intr-o zi a gasit cheia a iesit din oglinda dar stia ca , candva cineva o va inchide din nou in oglinda .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
De ce toata lumea se lasa de scris pe blog ? :( ( inclusiv eu )
RăspundețiȘtergere